12. Expoziția „Întoarcerea prodigioasă“. Oskar Szuhanek

În 26 octombrie, când m-am hotărât să fac o vizită Muzeului de Arte din Timișoara, străbătând holurile muzeului, am văzut din ce în ce mai multe opere interesante. Unele erau parcă prea simple, pe când altele fascinante.

Apoi am trecut pe lângă un afiș destul de înalt care era susținut de un suport subțire din metal și pe care scria biografia pictorului Oskar Szuhanek. Artistul a provenit dintr-o familie de sticlari. S-a născut în Tomești, pe vremea cand tatăl său conducea o fabrică de sticlă. Pictorul a fost îndrumat de Iosif Ferenczy care era cel mai renumit artist plastic timișorean din acele timpuri. Ulterior Oskar Szuhanek face studiile primare și gimnaziale în Timișoara, apoi studiază la Academia de Arte Frumoase din Budapesta.

După ce am ajuns în sala de nuduri, am văzut diferite schițe și desene în creion sau cărbune. Poate ca nu au fost pe placul meu din cauza că nu cunosc așa de bine acest tip de desen ori pictură, dar niciodată nu e bine să critici opera unui artist. Fiecare artist are ideile și modalitatea sa de creație. Pe peretele din stânga, se aflau în vitrinele din sticlă desene cu arbori, cu flori, cu vagoane și cu călăreți.

Am ajuns într-o altă încăpere, în care erau prezente diverse portrete. Acest loc îmi exprima veselie, energie pozitivă, o luptă dură între culorile închise, triste si cele deschise, fericite. Mi-au umplut sufletul cu euforie precum un pahar cu sirop de zmeura, dulce și roz. Acolo, cel mai mult mi-a plăcut opera “Nepoata mea Ana”. Am realizat câtă migală deținea pictorul, cât de frumos a pictat părul, ochii, nasul, gura, sprâncenele și hainele. În acest tablou am regăsit cinci chipuri ale fetei, fiecare pictat din posturi diferite: fie din profil, din fața sau lateral. Îmi părea că fetița din tablou mă privea gânditoare, cu ochii ei pământii, cu fața puțin palidă, spre o culoare nisipie și cu părul bălai precum razele soarelui, care întrepătrund copacii unei poieni. Ana era serioasă, duioasă, îngândurată. Pictorul parcă creiona culori închise la adulți si culori jucăușe la copii. Mergând si privind cu atenție fiecare operă, am văzut portrete ale soției sale, ale mamei si un autoportret pe care nu l-am înțeles din cauza culorilor închise utilizate, precum maro, negru nonculoarea, si gri fumuriu.

Mai departe am ajuns într-o încăpere veselă, unde erau prezentate peisaje locale și europene. Această încăpere mi-a plăcut cel mai mult. Pe pereți erau prezente picturi care înfățișau peisaje de pe malul Begăi, de lânga portul din Timișoara, cele mai multe fiind din Banat, câteva din Veneția, cu gondole, case din sate care se aflau în zonă de deal sau munte și care aveau acoperiș din chirpici și păduri în care se aflau arbori înalți și maiestuoși. Tablourile de aici mi-au exprimat fericire, liniște, de ce nu melancolie, unele dor de mare, altele vise misterioase.

Am observat faptul că Oskar Szuhanek folosea metoda acuarelei pe hârtie, uleiului pe pânză, uleiului pe carton și grafica. Am întâlnit tablouri pe care nu le înțeleg la vârsta mea și cu informațiile de acum, dar au fost și creații care m-au uluit.

Admir aceste opere interesante care reprezintă munca unui pictor iscusit și pasionat. Mi-au plăcut foarte mult metodele prin care pictorul a realizat operele sale. În unele peisaje m-am transpus, altele mi-au exprimat liniște, calm, veselie. Mi-a atras atenția, în mod deosebit, fresca “Sinagoga din cetate”, deoarece îmi părea foarte tăcută si senină, nobilă si semeață. Clădirea parcă tulbura starea de liniște, datorită turlelor fumurii, care erau semeni a doi ochi, ce vegheau întreaga stradă. Interpretarea clăridii se datorează culorilor pastelate folosite, razei de lumină adusă la vedere din spatele unei clădiri și strada parcă ruptă dintr-un basm.

Munca unui artist este fără sfârșit, iar acesta nu se va opri niciodată din a creea și a face ceea ce îi place. Operele sale sunt precum o morișcă ce se rotește la infinit,cu ajutorul creației care ține locul vântului.

Iubesc aceste trei citate:

• “Pictura este tăcerea minții, muzica ochiului.” – Orhan Pamuk

• “Eu îmi visez picturile, iar apoi îmi pictez visele.” – Vincent Van Gogh

• “Pictura este starea sufletească a artistului exprimată în culori.” – Valeria Mahok

 

– Sophia, 12 ani