Noua generație, cea din care eu fac parte, a dat uitǎrii tot ce ține de trecut. Cǎrțile, muzica clasicǎ, picturile, toate au fost create cu un scop. Sǎ te relaxeze, sǎ ȋți creeze o stare de bine sau de tristețe, sǎ te facǎ sǎ simți ceva atunci cand le privești.
Am avut ocazia sǎ vizitez expoziția de artǎ al pictorului Oskar Szuhanek, ȋmpreunǎ cu colegii mei și doamna profesoarǎ de romȃnǎ, care m-a minunat. Fiind pasiontǎ de desenat și pictat, trebuie sǎ recunosc cǎ domnul Oskar Szuhanek și-a dedicat mult timp pentru a deveni un pictor celebru, și acest lucru se observǎ in picturile sale. Felul ȋn care a amestecat culorile pentru a obține nuanțe asemǎnǎtoare unele cu altele ȋnsa totuși diferite, felul ȋn care a plasat umbrele clǎdirilor, al copacilor, felul ȋn care a pictat fiecare detaliu ȋn portretele familiei sale, aratǎ cat de dedicat era acesta ȋn meseria lui. Din toate picturile și desenele expuse la muzeu, trei mi-au atras atenția, fiind pentru mine diferite fațǎ de celalalte picturi.
Primul desen, face parte din colecția sa privatǎ și este intitulat “Crochiuri dupǎ pisici”. Este un desen fǎcut pe hȃrtie, cel mai probabil cu creionul, ȋn care putem observa o pisicǎ, dormind liniștitǎ, din mai multe unghiuri. Ceea ce mi-a atras atenția la acest desen este simplitatea lui. Cred cǎ pictorul a realizat acest desen cu scopul de a ȋncȃnta iubitorii de pisici ori pentru a se relaxa ȋntr-o perioada mai complicatǎ ȋn viațǎ. Pisicile au un dar magic. Doar mȃngȃindu-le și simțindu-le blǎnița, primești o dozǎ mare de serotoninǎ. Uitȃndu-mǎ la desen, mǎ simt relaxata, ca și cum aș putea chiar acum sǎ pun mȃna pe pisicǎ și sǎ o iau in brațe. Despre culori, nu prea am ce comenta, avȃnd ȋn vedere cǎ e alb-negru.
A doua picturǎ care mi-a atras privirea, a fost “Portul Timisoara”. Ȋn pictura aceasta observǎm canalul Bega, ȋnconjurat de clǎdiri și copaci verzi, sub un cer de culoare albastru deschis pǎtat de cațiva nori. Ȋn aceastǎ picturǎ, precum și ȋn multe alte peisaje realizate de el, artistul s-a axat pe culori vii și aprinse, ȋn special verdele care semnificǎ viața, renașterea naturii și un ȋnceput nou. Dupǎ cum spuneam, acest tablou mǎ duce cu gȃndul la primǎvarǎ, la un nou ȋnceput. Totodatǎ, vedem adevarata splendoare a Begǎi de acum aproximativ 100 ani care acum nu mai aratǎ deloc la fel. Putem observa admirația artistului fațǎ de orașul ȋn care s-a nǎscut, avȃnd mai multe astfel de tablouri din mai multe parți ale Timișoarei. Chiar dacǎ acesta a cǎlǎtorit ȋn Italia, Veneția și multe alte țari, inima sa tot ȋn țara ȋn care s-a nǎscut și unde a copilǎrit a rǎmas.
A treia și ultima picturǎ deosebitǎ este un portret. Portretul soție sale, sub numele de “Irene ȋn rochie roșie”. Ȋn acest portret este pictatǎ ființa iubitǎ a artistului, ȋn care nu putem sǎ nu observǎm starea de tristețe și amǎgire de pe fața ei. Ȋn majoritatea portretelor realizate de Oskar Szuhanek observǎm cǎ oamenii pictați au o stare de nostalgie și tristețe dar acesta este unic. Pe lȃngǎ faptul cǎ aceasta ȋși pierduse pǎrinții ȋnainte de a fi pictatǎ, portretul ȋn sine te face trist. Cȃnd vǎd o femeie frumoasǎ, automat zȃmbesc la frumusețea ei, ȋnsǎ chiar dacǎ Irene este frumoasǎ, expresia ei te distruge complet. Nu ȋmi place un singur lucu și anume rochia roșie. Mi se pare un stereotip prea exagerat, care zice cǎ orice femeie aratǎ bine ȋn culoarea roșie. Degeaba arǎți bine ȋn rochie dacǎ expresia te dǎ de gol cum ești pe dinǎuntru.
– Teodora, 15 ani
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.