Interviu cu istoricul Victor NEUMANN, directorul Muzeului de Artă Timișoara
Cultura este într-o dinamică permanentă. Pot fi afectate valorile culturii naţionale de fenomenul globalizării?
V. N.: Este bine când viața culturală e dinamică. Atunci când vorbim de cultura unei comunități naționale, aceasta a fost și va rămâne un reper. Limba, religia, filozofia, istoria, literatura create de o comunitate de-a lungul timpului contribuie la formarea omului, la emanciparea lui politică și la fundarea administrației și justiției statale. Relațiile cu lumi și culturi diferite au fost și sunt importante dintotdeauna. Nu am nici o îndoială că națiunea română – aidoma multor altora – își va păstra valorile proprii. Totodată, ea se va îmbogăți prin contactul cu idei, metode și practici existențiale diferite, prin depășirea prejudecăților cultivate de sistemele totalitare din secolul al XX-lea. Cred în mințile deschise, în omul deprins să caute, să învețe, să privească și să îmbrățișeze atât aproapele, cât și departele. Deîndată ce cultura română va deprinde ori va cultiva astfel de principii fără nici o teamă, România va dobândi o autentică voce națională și europeană.
Pentru că peste doar un an, Timişoara va fi Capitala Culturală Europeană, reprezentând România, ce putem spune despre simbioza dintre cultura Timişoarei și cultura naţională. Ce valori aduce Timişoara multiculturală culturii naţionale?
V. N.: Timișoara a creat întotdeauna valori care s-au răsfrânt asupra unor comunități mai largi decât acelea locală și regională. Deschis experimentelor de tot felul, tehnice, științifice, comerciale, dar și religioase și culturale, orașul s-a remarcat prin mentalitățile individuală și colectivă. Din 1919 începând, de când Timișoara și cea mai mare parte a Banatului istoric au intrat în componența României, a avut loc o fuziune a culturilor locală și națională. Sunt foarte multe exemple care arată că spiritul creativ al timișorenilor a fost – uneori, e și astăzi -, un important contributor la cultura națională. Dintotdeauna au excelat aici nu doar inginerii, meseriașii, comercianții, antreprenorii, industriașii, dar și muzicienii și artiștii vizuali, scriitorii și filozofii.
Să recunoaștem că muzicieni precum Ion Vidu, Sabin Drăgoi, Josef Brandeis, Filaret Barbu, Tiberiu Bredicianu, Richard Oschanitzki au fost compozitori și interpreți ai întregii națiuni române. Creația lor se regăsește în multe dintre programele de muzică clasică ale filarmonicilor din România. Dirijori și compozitori contemporani nouă au excelat și excelează atât la nivel național, cât și internațional, exemple strălucite fiind Remus Georgescu, Nicolae Boboc și, mai recent, Cristian Măcelaru. Dirijor cu o activitate internațională extraordinară, Cristian Măcelaru este unul dintre produsele remarcabile ale școlii de artă muzicală de la Timișoara, fost elev al Liceului de muzică Ion Vidu. El dirijează de câțiva ani orchestrele simfonice celebre din lume, ca de exemplu cele de la New York, Chicago, Los Angeles, München, Haga, Dresda, Leipzig, Berlin, Viena, Londra, Paris. Actualmente este dirijorul principal al Orchestrei Simfonice din Köln. Cât privește prezența sa în cultura națională, Cristian Măcelaru este dirijor al Romanian Chamber Orchestra, o orchestră care va concerta în cadrul programelor Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii.
Tot în domeniul muzicii clasice, o interpretă excepțională este Corina Belcea, un alt produs de elită al școlii de artă de la Timișoara și care reprezintă admirabil România în lume. S-a afirmat la nivel mondial prin Quartetul Belcea, pe care l-a fondat la Londra, unde și-a definitivat studiile, încă din anii de liceu fiind selectată în clasa lui Yehudi Menuhin.
Într-un alt gen muzical, e vorba de muzica rock, inconfundabilă e activitatea de șase decenii a formației timișiorene Phoenix, influența căreia s-a resimțit în toată România. Muzica acesteia ilustrează foarte bine prelucrarea folclorului românesc și influența curentelor culturale occidentale. Nicu Covaci, Bela Kamocsa, Moni Bordeianu, Josef Kappl sunt câteva nume emblematice pentru muzica rock din România începând din 1960 și pînă astăzi.
În arta vizuală avem o altă școală de nivel național, individualități și grupuri reprezentând atât multi – și interculturalitatea locală, cât și cultura națională. E cazul liceului de arte, al grupului Sigma, precum și al Filialei Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Ceea ce a produs grupul Sigma la Timișoara în anii ‘60-‚80 ai secolului trecut reprezintă neoavangarda artei românești, astăzi receptată și recunoscută în Europa și în lume. Liceul din Timișoara – al cărui curriculum a promovat deschiderea spre autentic și spre inovație – a jucat rolul unei adevărate universități de arte în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Acolo s-a constituit un grupul Sigma, cel ce, prin creațiile sale, a devenit una dintere cele mai autentice punți de legătură intelectuală și artistică a României postbelice cu lumea. Roman Cotoșman, Ștefan Bertalan, Constantin Flondor, Dori Tulcan sunt numele care – individual sau colectiv – au dat contur creațiilor Sigma. Mentorul lor a fost una dintre personalitățile de vârf ale culturii umaniste din Timișoara și din România, e vorba de eminentul profesor Eduard Pamfil.
Interviu realizat de Otilia Halunga – Agerpres