Nicolae Grigorescu este cel mai apreciat artist român al secolului al XIX-lea, el devenind cunoscut ca „pictorul național” al tinerei țări, care la momentul respectiv căuta să se afirme în spațiul european.

Artistul își începe cariera artistică la o vârstă fragedă, realizând icoane și scene religioase pentru biserici și mănăstiri, cele mai faimoase fiind lucrările de la mănăstirea Căldărușani, Agapia și Zamfira.

Își va definitiva studiile la Paris, în epicentrul cultural al Europei. În capitala franceză artistul va intra în contact pentru prima dată cu artiștii impresioniști, pe care îi va urma la colonia aflată la Barbizon.

Lucrările lui Nicolae Grigorescu au un caracter profund național, de la  compoziții de mari dimensiuni, care comemorează sacrificul soldațiilor români care au luptat pentru independența țării, până la lucrările realizate la Câmpina, care reprezintă mediul rural românesc, populate de personaje îmbrăcate în port popular.

Opera lui Grigorescu este lirică, o influență târzie a romantismului, care se manifestă și în literatura epocii (putem face astfel o paralelă cu poeziile lui Eminescu). Printre cele mai gingașe lucrări realizate de artist sunt naturile statice cu flori. Tabloul aflat în colecția Muzeului Național de Artă Timișoara reprezintă o creangă de măr, fără vază, suspendată pe un fundal întunecat. Florile sunt evidențiate atât prin utilizarea contrastului clar-obscur, precum și a contrastului complementar (verde și roz). Subiectul este amplasat într-o zonă întunecată, singurele accente de lumină fiind pe flori și frunze; perspectiva se conturează spre colțul din dreapta sus, unde se face deschiderea spre cer.

Prin selecția acestei lucrări pentru proiectul „Exponatul lunii”, Muzeului Național de Artă Timișoara sărbătorește venirea primăverii și vă invită să vizitați expozițiile pe care le găzduiește.

„Creanga de măr a lui Nicolae Grigorescu exemplifică una dintre cele mai delicate laturi ale creației grigoresciene. Subiectul a exercitat o fascinație aparte asupra artiștilor impresioniști, de la Nuferii lui Claude Monet la Florile de migdal ale lui van Gogh. Severitatea contrastului clar-obscur ne duce cu gândul la naturile statice din Epoca de aur a picturii olandeze, însă tehnica destinsă abordată de artist conferă lucrării un aer de prospețime.”

Babușceac Alexandru-Victor, muzeograf