Artă Europeană – Sala 3

Portretul apare în istoria artei cu mult înaintea Renașterii, însă filosofia Umanismului, care plasează omul în centrul creației, va transforma genul portretului într-un manifest elocvent al valorilor rațiunii umane. Aceste reprezentări pot semnala atributele, puterea și statutul celui pictat, exprimând sensibilitățile sale intelectuale, însă de fiecare dată au rolul de a lăsa în urmă succesorilor o fărâmă a personalității modelului, asigurându-i astfel o formă de perpetuare. Evoluția portretului pornește de la Portretul unui principe din secolului al XVI-lea, urmând dezvoltarea artei baroce și rococco prin Portretul lui Leonardo Fiovaranti, cel al lui Franz Ludwig von Pfalz-Neuburg, încheind cu personaje din secolul al XIX-lea surprinse de Janos Donat.

The portraiture appears in the history of art long before the Renaissance, but the philosophy of Humanism, which places the human being at the centre of creation, will transform the portrait genre into an eloquent manifest of the values of human reason. These representations may reveal the attributes, power and status of the sitter, expressing his intellectual qualities, but they are always intended to leave behind a fragment of the sitter’s personality for his successors, thus ensuring a form of perpetuation. The evolution of portraiture begins with the 16th-century Portrait of a Prince, followed by the development of Baroque and Rococo art through the portraits of Leonardo Fiovaranti and Franz Ludwig von Pfalz-Neuburg and ends with the 19th-century portraits of Janos Donat.