Artă Europeană
Sec. XV – XVIII
Fondul Ormós Zsigmond
Expoziția de Arta Europeana este alcătuită din lucrări care provin din colecția Ormos Zsigmond, care au intrat în patrimoniul Pinacotecii orașului în urma donației testamentare a marelui mecena și om politic timișorean prin a cărui eforturi a fost fondată Societatea de Arheologie si Istorie a Ungariei de Sud. De-a lungul timpului, această colecție a fost îmbogățită prin donații, achiziții și transferuri, până în momentul actual, când putem admira tablouri realizate de artiști aparținând școlilor italiene, flamande, olandeze, central europene si franceze.
Cronologic, cele mai vechi opera de artă datează din secolul al XV-lea, din epoca Renașterii, considerate în discursul tradițional al istoricilor de artă ca fiind prima perioada de înflorire a artei europene după secole de “declin”, urmând căderea Imperiului Roman de Vest, si “pierderea” valorilor promovate în Antichitate. Umanismul redefinește poziția omului în Univers, sfidând secole de filosofie creștină, care susținea subordonarea omului față de Divinitate.
Cu toate acestea, religia rămâne o temă centrală în arta occidentală, însă accentul pus pe redarea naturalistă a personajelor și a spațiului înconjurător prefigurează transformarea prin care va trece arta în secolele care urmează.
Titanii Renașterii precum Leonardo, Rafael, Michelangelo, Tiziano, Jan van Eyck, vor domina cursul artei din această perioadă și vor marca profund generațiile care le vor urma, aceștia reproducând lucrările maeștrilor lor pentru a deservi gusturile nobilimii, care își dorea să colecționeze lucrări ale acestor artiști, dar erau împiedicați de diverse circumstanțe. Ormos Zsigmond se va confrunta cu aceleași limitări atunci când a achiziționat tablouri din colecțiile private si anticariatele italiene. Deși majoritatea lucrărilor achiziționate nu aparțin unor mari maeștri, ele impresionează prin sofisticare și finețea tehnicii, atestând gusturile eruditului colecționar, care devine un autodidact în domeniul istoriei artei.
Lucrările sunt reprezentative pentru curentele generale ale artei italiene din secolele XV-XVI. Dintre operele din Colecţia Ormos, multe provin din Italia, dovedind afinitatea colecţionarului pentru această şcoală artistică, considerată la vremea respectivă drept cea mai rafinată şcoală. Astfel, orice colecţie respectabilă alcătuită în acea perioadă trebuia să includă opere de artă realizate în peninusula Italică.
În completarea fondului Ormos, colecția a cunoscut o extindere în deceniile anilor ’60 și ’70 ai secolului trecut, prin includerea uno
r opere de artă franceză donate de MNAR, absorbite din fondul Muzeului Simu din capitală.
Noile concepte curatoriale se îndepărtează de abordarea tradițională a expozițiilor din perspectiva contextului istoric și stilistic și se axează tot mai mult pe aspectul conceptual. Acest lucru, vizibil și în expoziția de Artă Europeană a muzeului, implică asocierea unor lucrări care se aliniază tematic în cadrul contextului cultural al epocii în care au fost create. Lucrările sunt expuse alternativ, unele săli fiind aerisite, altele mai încărcate, sugerând stilul de panotare al cabinetelor și pinacotecilor din secolele precedente.
Totodată, codul cromatic pompeiian utilizat pentru zugrăvirea pereților se regăsește în Sala Barocă – princ
ipala sală a Muzeului. În alegerea culorilor, s-a ținut cont utilizarea cromaticii pereților pentru crearea unei atmosfere specifice în fiecare sală, precum și pentru a pune în evidență într-un mod favorabil lucrările de artă expuse.