Anton Schmidt – Forme ale Posibilului / Lăcașele de cult

Lăcașele de cult

În 1804, Anton Schmidt a intrat ca ucenic în atelierul lui Ferenc Pumberger, maestru constructor de fortificații din Aradul Nou. La 31 mai 1807 a fost eliberat din ucenicie, rămânând încă douăzeci de săptămâni alături de patronul său.

Ulterior, tânărul zidar ajunge la Timișoara. În lucrarea despre artiștii și meșterii Banatului scrisă în 1909 de dr. Berkeszi István, se menționează că, la sosirea sa, Anton Schmidt a mers mai întâi în fața Domului Romano-Catolic din Cetate, unde s-a rugat cu respect să aibă, într-o zi, propria casă în aceste ținuturi. Din acest episod reiese fascinația sa timpurie pentru lăcașurile de cult. Cu timpul, Schmidt avea să devină proprietarul mai multor imobile în cartierele Cetate, Fabric și Iosefin, precum și unul dintre cei mai prolifici meșteri constructori din Banat.

Pasionat de arhitectura sacră, Schmidt realiza desene și schițe de biserici chiar și în lipsa unor licitații sau comenzi ferme, inspirându-se din edificii deja existente în orașele regiunii. Printre proiectele sale nerealizate se numără și cel pentru Biserica Evanghelică din Timișoara. Conceput în stil neoclasic, proiectul cuprindea un pridvor monumental mărginit de patru coloane ce susțineau un fronton masiv. Turla bisericii prezenta un acoperiș destul de aplatizat, încununat cu o cruce, și o fereastră în arc în plin cintru, încadrată de doi pilaștri.